duminică, 30 septembrie 2012

Ştrudel cu mere și sos de vanilie









Septembrie, octombrie, vremea merelor! Am pentru voi două reţete, una simplă de tot, dacă procedaţi ca mine, a doua  ceva mai laborioasă, dar care sigur merită efortul și pe care v-o deconspir data viitoare.

Dar haideți să începem cu cea uşoară: Ştrudel făcut din foi de ştrudel. Am descoperit o firmă foarte 
bună, Tante Fanny Strudelteig. Foi subțiri, ca foița de țigară, foarte nimerite ca mărime, foarte bune la gust. Sunt însă convinsă că veți găsi și voi ceva potrivit. Nu m-am încumetat să întind vreodată foi de ştrudel, dacă o voi face, voi sunteți primii care vor afla.
Dar, pentru că vă plictisesc, desigur, cu așa o rețetă facilă, m-am gândit să vă dau, în plus, câteva informații privind originea acestei prăjituri. Da, ați ghicit, spațiul habsburgic este acela în care ştrudelul se află la el acasă. Alături de tortul Sacher, orice cafenea din  Viena, care se respectă, oferă clienților şi un strudel, umplut, după sezon, cu fructe sau cu brânză. Prima rețetă este atestată într-un manuscris numit Koch Puech, în anul 1696, şi se păstrează la  Biblioteca municipală din capitala austriacă.


A făcut carieră această prăjitură și s-a răspândit în toată lumea. Nu peste tot, însă, e la fel de bună ca în Austria! La început, erau clădite până la 10 rânduri de aluat subțire, ştrudelul avea formă de melc (de aici și etimologia- strudeln), iar din secolul al   XVIII-lea, spune Wikipedia, se cunoaște tehnica de întindere prin tragere la colțuri a foii,  pe o fața de masă presărată cu faină.
Spre norocul nostru, există azi foile prefabricate industrial, altfel înpuține case ar mai aburi ştrudelul pe masă!

Să trecem deci la modul de preparare.
Pentru 3 strudele, avem nevoie de:
Un pachet de foi, cam 10 la număr, mărime A3
1,5 kg de mere - eu am avut unele din grădină, care se pretează doar pentru prăjituri.
6-8 linguri de zahăr
Scorțişoară (cam o linguriță)
Ulei pentru uns
2-3 linguri de pesmet

Pentru sosul de vanilie:
3 gălbenușuri
3 linguri de zahăr
1/2 l de lapte
o lingură de amidon sau de faină
1/2 baton de vanilie sau un pachet de zahăr vanilat

Am curățat şras merele, le-am amestecat cu zahăr și scorțisoară și le-am lăsat să se pătrundă cam jumătate de oră. Nu le-am călit. Eu nu fac asta, mi se pare că e inutil. Am întins prima foaie de ştrudel, am uns-o cu ulei, am întins-o pe a douași pe aceasta am uns-o, am acoperit-o cu cea de a treia, am presărat pesmet şi am pus o cantitate de mere rase şi stoarse bine. Am ales cantitatea în așa fel, încât să îmi rămână destul pentru încă două ştrudele. Am rulat şi am aşezat ştrudelul îtava unsă cu ulei. Am procedat la fel de încă două ori. Am uns apoi suprafața ştrudelelor cu ulei și le-am copt la 

175 de grade, aproximativ 40 de minute, până au prins o culoare aurie şi au devenit crocante. Mi-am adus aminte, cu duioșiecum primeam de la bunica mea zeama de mere rămasă , și cum și eu, la rândul meu, împărțeam sucul acesta proaspăt, dulce și aromat, între copii, și la ce mare preț era el!

Am servit ștrudelul cu un sos de vanile, deși combinația asta nu 
se obișnuia la noi acasă.  Vă asigur că este excelentă. Pentru sosul de vanilie, am amestecat gălbenușurile cu cele trei linguri de zahăr până și-au dublat volumul și crema a devenit albicioasă și aerată. Am adăugat miezul batonului de vanilie și lingura de amidon. Între timp, am încălzit ușor laptele, fără să fiarbă, şi am adăugat coaja batonului de vanilie. Am turnat cu grijă câteva linguri de lapte fierbinte în crema de ou, apoi crema în restul de lapte, după ce am îndepărtat batonul de vanilie,  pe focAm amestecat până a primit consistența smântânii. Să nu vă speriați de această cremă, e mult mai bună decât o budincă din comerț și se face cât ai bate din palme!

Sper să vă inspire rețeta mea! 


sâmbătă, 29 septembrie 2012

Pâine cu roşii uscate



Grozavă reţetă, sper sa o incercaţi cât de curând !!  




 
 
Cantităţi pentru o pâine de 750 grame:

150 ml apa
150 ml bulion
450 g faina
10 g sare
2.5 g boia
1 ½ linguriţă de  drojdie uscată
     80 g rosii uscate taiate


Se pun în maşina de pâine ingredientele lichide (apa, bulionul), se adaugă sarea, boiaua,  făina şi drojdia. Se programează maşina pentru pâine albă, iar la semnalul sonor se adaugă roşiile uscate tăiate bucăţi.

vineri, 21 septembrie 2012

Impresii din cămara Arjanei 7 Zacuscă de ciuperci

Dragii mei, sunt conviinsă, când veți citi titlu ,veți exclama:  cât am căutat așa o rețetă !
Suntem toți de acord, nu există nimic mai bun ca zacusca.  In toate variantele ei: cu mai mulți ardei , in mod clasic cu vinete sau cu fasole.
Eu de câtiva ani am renunțat să mai pregătesc zacuscă, dar un borcănel adus din Romania este mereu un dar bine primit  si apreciat.
Varianta de azi, propusă de Arjana , cu ciuperci, este ultima  rețetă pe care v-o oferă Arjana in seria " Impresii din cămara Arjanei"

Iată cu trebuie să procedați: 



Ingrediente pentru 8 borcane de 400 ml:
3  kilograme de ciuperci amestecate (champignion, pleurotus, gălbiori, hribi)
2 ½ kilograme de gogoşari sau ardei kapia
600 grame de ceapă
300 mililitri ulei
750 mililitri bulion
Sare, piper, foi de dafin

Se opăresc ciupercile câteva minute, se scurg şi se taie bucăţi.
Se coc gogoşarii şi se curăţă de coajă. Se curăţă ceapa, se taie şi se călestște în ulei până devine sticloasă. Se lasă să se răcească şi se dă prin maşina de carne împreună cu gogoşarii. Se pun toate ingredientele într-o oală potrivită, se adaugă bulionul, se amestecă, se potriveşte gustul cu sare și piper, se adaugă 1 – 2 foi de dafin. Se pune oala în cuptor la foc potrivit, aproximativ 150 grade Celsius, pentru aproximativ o oră şi jumătate.
Se umplu borcanele. Eu adaug in fiecare borcan câte o lingurița de ulei fierbinte. Se lasa borcanele la cald câteva ore. 





duminică, 16 septembrie 2012

Plăcintă cu brânză














Precum stiți Arjana e mare specialistă in plăcinte. 

Iată un exemplu delicios și ușor de realizat.
Vedeți ce ispititor arată ? 
 

 

Aluatul se poate face în mașina de pâine.
Ingredientele pentru aluat:
250 grame quark
10 linguri lapte
10 linguri ulei
500 grame făină
1 praf de copt
1 linguriță sare
Umplutura:
 300 grame brânză de vaci
 100 grame brânză feta
 100 grame cașcaval
 100 grame mozarella
 3 ouă
 sare, dacă este cazul

Se pun în mașina de pâine ingredientele lichide și apoi cele solide. Se pornește mașina pe programul de aluat. Între timp se prepară umplutura. Se amestecă brânza de vaci cu feta, se rade cașcavalul  și mozarella, se pun ouăle și se amestecă bine.
Se scoate aluatul din mașina de pâine pe o planșetă, se împarte în 3 părți. Se întinde câte o foaie, care se unge cu umplutura, se rulează și se pune în tavă. Se crestează aluatul deasupra cu cuțitul și în fiecare crestatură se pune o bucățică de cașcaval sau mozarella. Se coace la foc potrivit. Se poate servi atât caldă, cât și rece.




sâmbătă, 15 septembrie 2012

Castraveții murați ai Mioarei





Există case în care intri și, fără să poți spune de ce, te simți bine. Precum există case în care te simți, tot fără un motiv anume, inconfortabil. 
O astfel de casă, unde lumea vine cu plăcere și unde este primită cu drag, este casa Mioarei și a familiei ei. Mioara și soțul ei sunt niște gazde perfecte, care, fără să pară că se străduie din cale-afară, creează, prin prezența lor, a copiilor lor, a cățelului Zorro și a motanului Gisuseppe, o atmosferă relaxată, fie că ei și prietenii lor beau un pahar de vin în sufragerie, fie că, în grădina plăcută, străjuită de ziduri înalte, soțul Mioarei, Nuțu, meșterește la grill. Dar chiar și casele de vacanță, închiriate de ei, unde se întâlnesc cu prieteni, împrumută acest farmec. 
Există, desigur, câteva constante: vinul e bun, conversația interesantă, iar mâncarea excelentă. 
Și toți cei care vizitează această familie declară în cor: Castraveți murați ca ai Mioarei, alții pe lume nu-s ! 
Vă dați seama că a trebuit să-mi pun la bătaie toată forța de convingere pentru a o determina să ne divulge faimoasa rețetă. 
Ascultați deci cu atenție. 

Ingrediente: 
castraveți mai mici, deși nu chiar "cornichon",
usturoi, 
frunză de țelină verde, 
mărar uscat, 
boabe de muștar, 
boabe de piper negru
, HREAN - cel mai important; el împiedică înmuierea castraveților. Hreanul e curățat bine și tăiat în feliuțe lungi.

Saramura: la 1 litru de apă se pun 2 linguri de supă rase de sare groasă și, important, neiodată! Eu folosesc sare de mare.

Se spală atent și castraveții. Eu îi tai foarte puțin la capete, în special unde e codița. Apoi, îi aranjez în borcan, amestecând diferitele ingrediente. Termin cu cozi de frunză de țelină. 
Apa cu sare se fierbe până dă în clocot. Se oprește focul, se lasă  maximum 5 minute să se răcească și se toarnă încet, cu polonicul, peste castraveți. La sfârșit, eu adaug și 4-5 linguri de supă cu oțet de mere (un oțet foarte moale). 
Nu e nevoie ca borcanul să fie ermetic închis (doar bine închis, ca să nu se evapore prea mult lichid). 

Aceeași rețetă o folosesc și la murăturile asortate, puse la butoi. Succes garantat!

joi, 13 septembrie 2012

Impresii din camara Arjanei 6 Dulceață de dovleac




A venit vremea dovleacului. Eu chiar pregatesc o supa:http://gusulita.blogspot.de/2011/11/supa-crema-de-dovleac-de-copt.html

iar Arjana va propune aceasta dulceata:

Ingrediente pentru 4 borcane a 350 ml:

1 kilogram de miez de dovleac (de prăjitură)
1 kilogram zahăr
1 portocală
2 lămâie
1 grepfrut
2 - 3 linguri stafide
2 – 3 plicuri zahăr vanilat

Se rade dovleacul și se fiebe cu o cană de apă, până se înmoaie. Se pun stafidele la înmuiat, în apa caldă. Se storc citricele, se adaugă zahărul, zahărul vanilat, stafidele și se fierbe un sirop, până se leagă. Se adaugă dovleacul și se continuă fierberea, la foc domol, până dulceața ajunge la consistența dorită.




Impresii din camara Arjanei 5 Murături din gogoșari și struguri


Cămara Arjanei s-a mai inbogățit cu o specialitate pe care v-o recomand cu caldură:


Cantități pentru 6 borcane de 1700 ml:

5 kilograme gogoșari
1,5 – 2 kilograme struguri cu boabe mari (preferabil hamburger)
oțet (în jur de 1 litru)
zahăr (aproximativ 4 căni)
usturoi (1 – 2 căței la fiecare borcan)
boabe de muștar
boabe de piper
1 – 2 foi de dafin
sare grunjoasă
1 legătură frunze de țelină

Se spală borcanele, se spală, se curăță și se taie gogoșarii în sferturi sau se pot lăsa întregi. Se spală strugurii și se aleg boabele. Se măsoară, într-o cratiță mare, un număr de porții și anume:
2 căni apă
1 cană oțet
1 cană zahăr
Eu am pregătit 4 porții de lichid pentru 5 kg de gogoșari.
Se adaugă boabele de piper și frunzele de dafin. Cantitatea de lichid rezultat se sărează cu câte o lingură de sare la fiecare litru. (Se poate aproxima 1 porție ~ 1 litru de soluție). Se opăresc gogoșarii 2 – 3 minute și se scot cu spumiera pe o tavă.
În fiecare borcan se pun o linguriță de semințe de muștar, câteva frunze de țelină și 1 – 2 căței de usturoi. Se așază gogoșarii cu boabele de struguri în borcane. Se pot pune și gogoșari întregi, boabele punându-se în interiorul acestora, iar drept capac se folosește o frunză de țelină. Rezultatul e foarte aspectuos, dar sunt necesare mai multe borcane și o cantitate mai mare de soluție.
Când borcanele sunt aranjate, se mai lasă lichidul să  dea un clocot, apoi să se racorească și se toarnă peste gogoșari, până îi acoperă. Se închid borcanele și se sterilizează la bain-marie 20 de minute.

luni, 10 septembrie 2012

Rimini, orașul Isottei și al lui Sigismundo



Vă veți mira , desigur, citind titlul.  Cine  o fi, vă veți întreba, Isotta...Da, nimeni nu mai știe azi cine a fost Isotta degli Atti, deși povestea ei de dragoste cu Sigismundo Malatesta, temutul condotier și stăpânitor  de la Rimini în secolul XV, ar fi fost demnă de pana lui Dante.
Nici cu mine nu a fost altfel, până când, într-o duminică după-masă, am coborât din mașină în acest mic oraș de pe litoralul atât de conoscut al Adriaticei.
Ia te uită, mi-am zis, văzând impunătorul castel Malatesta nu departe de locul în care am parcat. Mie Rimini îmi inspira doar o atmosferă de vacanță:  soare, ragazzi, discotecă !
Am găsit un orășel cam  somnoros, sub soarele de duminică, dar plin de farmec. Am trecut prin Arcul lui Augustus, care delimitează via Flaminia de via Aurelia, și prin care intri in orașul vechi, pe strada pietonală.
Pietre de pavaj, buticuri selecte, lume plimbându-se agale cu o înghețată, copii, căței, nici nu ai bănui că te afli  la malul mării... Apoi, pe o stradă laterală, tempio Malatestina, actualmente catedrala orașului. Fațada cu trei arcuri a clădirii în stil renascentist e severă, lipsită de ornamente. Această biserică (tempio -lăcaș de cult) a construit-o Sigismundo Malatesta , începând din anul 1446, transformând o veche biserică franciscană. Acest  monument l-ar fi conceput a fi și un omagiul adus Isottei, dragostea lui de o viață, cea de a treia soție, după două căsătorii politice. Pe vremea când a început construcția , trăia încă cea de a doua soție, iar Iostta era dulcea lui iubită...
Gurile rele spun despre "lupul de la Rimini" că și-ar fi ucis primele două neveste. Nimic n-a putut fi dovedit...Se mai spune că a fost un viteaz și priceput luptător în slujba Papei, dar și un prinț al Renașterii iubitor al artelor. A adus la Rimini artiști cunoscuți ai epocii, pe care i-a susținut și cărora le-a dat de lucru. Iar Isotta i-a fost până la sfârșitul vieții o soție devotată, i-a dăruit mai mulți fii și a condus cu înțelepciune, în lipsa lui, orașul.
Celebrul Leon Battista Alberti a fost ales, ca arhitect, să construiască templul  și să realizeze îmbinarea dintre corpul central al vechii biserici franciscane  și construcția laterală nouă, capelele pe care le voia Malatesta. Rezolvarea aleasă a revoluționat arhitectura și a inițiat așa-zisul stil renascentist, întoarcerea spre clasicismul antichității. Dar încă dinainte de a ajunge în interior am remarcat un brâu ornamental, în care apăreau, din loc în loc, inițialele înlănțuite, S și I. De nu mai puțin de 500 de ori apar aceste inițiale în diferite locuri, în interior și în exterior, o minunată aducere-aminte, Isotta și Sigismundo.



O declarație de dragoste peste secole, săpată în piatră. Îmi place să cred că acesta este adevărul, nici nu poate fi altfel,  deși unele surse susțin că ar fi doar inițialele trufașului condotier. Dar vom crede ce spune Encyclopaedia britanica, sursa mea de inspirație...
Nu am ajuns să vedem decât prima capelă din dreapta, care ascunde mormântul lui Sigismundo Malatesta. Era vremea slujbei de seară, nu am vrut să deranjăm....Nu am văzut multe alte comori, portretul făcut de Piero dela Francesca lui Malatesta îngenunchind în fața patronului său, Sfântul Sigismund, nu am văzut nici capela degli Angeli,  mormântul Isottei....am promis că mă voi întoarce...
Am remarcat elefanții, simbolurile heraldice ale familiei, alături de trandafirul cu patru petale, acești elefanți ce apar peste tot, în diferite ipostaze, deseori cu trompa ridicată triumfător, și însoțiți de citatul : Un elefant nu se teme de un țânțar!

Am continuat plimbarea până în Piața Cavour. Era vremea aperitivului de seară, lumea sorbea leneș un Campari sau un Aperol .

Și aici, în piața străjuită de palate vechi, cu o fântână centrală ...altă surpriză:


Placa comemorativă povestește de Frederic Barbarossa, împăratul Imperiului roman de limba germană, ce s-a întins la vremea aceea până în Sicilia, care a inițiat, aici la Rimini , bulla de aur, acea bulla ce stă până acum la baza unui ordin acordat în Germania pentru mari merite culturale.
Iată, mi-am zis, poate și Fellini, fiul orașulul, și-a băut tacticos cafeaua cu doamna lui, Gulietta Massina, în această piață. Poate și el, ca și mine, a continuat plimbarea până la podul lui Tiberius,  ce își întinde cele 5 arcuri peste râu.Nu am mai trecut dincolo, unde ghidul turistic promitea tratorii și pizzerii cu mâncare bună...am zăbovit un pic, ne-am gândit la statornicia peste timp a acestui pod, construit în secolul I după Hristos.

Ne-am întors apoi, pe lângă impunătorul castel, spre parcare.

A fost o după-amiază reușită și plină de surprize.

vineri, 7 septembrie 2012

Impresii din cămara Arjanei 4 -Dulceață de struguri albi cu nuci



Rețeta e din revista Ioana  - Secretele Bucătăriei




Cantități pentru 5 borcane a 375 ml
1 kilogram de boabe de struguri albi mici, preferabil fără sâmburi
1 kilogram zahăr
3 lămâi
200 ml ulei
200 g miez de nucă
scorțișoară și vanilie

Se fierbe un sirop din 500 ml apă și zahăr. Când siropul e legat se adaugă boabele de struguri și se fierbe în continuare, la foc mic, până siropul se leagă din nou. (Se verifică, prin picurare, pe o farfurioară: dacă e legat, nu se prelinge în farfurie). Se adaugă lămâile tăiate felii și se fierbe iarăși. Siropul se leagă din nou. La sfârșit, se adaugă miezul de nucă, vanilie și scorțișoară, după gust.
Se toarnă dulceața caldă în borcane sterilizate, se închid și se întorc pe capac, până a doua zi.
Cred că este o dulceață potrivită pentru aromatizarea aluatului de cozonac, datorită lămâilor are un gust dulce- acrișor, foarte plăcut.



Impresii din cămara Arjanei 3- Chutney de mere




Rețetă preluată din IoanaSecretele Bucătăriei

Maestrul meu, Alfons Schubeck, a declarat că septembrie e luna merelor.Dacă-i așa, ne-am gândit la câteva rețete cu mere, mai puțin banale.
Fiindcă merele pot fi folosite în cele mai diferite ipostaze:  prăjituri, plăcinte, ștrudele, sosuri lângă rasol de vită, supă, mere caramelizate umplute cu nuci, felii caramelizate amestecate în pireu de cartofi și multe alte variante gustoase...

Iată acest exotic și savuros chutney, de pus pentru iarnă:


Ingrediente, la 5 borcane a 500 ml:

1,3 kilograme de mere decojite și curățate de cotoare și semințe
2 portocale mai mari
130 gr de stafide
150 ml oțet de mere
150 gr zahăr brun
120 mililitri suc de portocale (din 2 portocale mari)
100 ml
2 linguri coniac
½ linguriță nucșoară
½ linguriță ghimbir ras
½ linguriță praf de curry

Se taie merele cuburi. Se curăță portocalele și se taie bucăți. Se pun fructele într-o oală, împreună cu stafidele, se stropesc cu oțetul de mere și se lasă la fiert, la foc moale, 15 minute. Merele trebuie să se înmoaie, dar să nu se sfărâme.
Se adaugă  zahărul, sucul de portocale și apa. Se mai lasă pe foc (fără capac) 40 de minute, amestecând frecvent, ca să nu se prindă. La sfârșit, se presară mirodeniile. Se amestecă.
Compoziția fierbinte se pune în borcane, care se închid ermetic, se așază pe capac și se lasă câteva minute așa. Se pot păstra într-un loc răcoros câteva luni.

Rezultatul este un sos delicios, asemănător celui de mere, dar mult mai gustos, mai aromat. Este dulce – acrișor, puțin picant, originar din bucătăria indiană. Se poate servi alături de brânză, pâine cu unt sau fripturi, mai ales de pasăre.


joi, 6 septembrie 2012

Impresii din cămara Arjanei 2- Compot din mere, pere și struguri


Retetă preluată din Ioana-Secretele Bucătăriei:






Ingrediente pentru 8 borcane de 800 ml:
1 ½ kilograme de mere
kilograme de pere
2 kilograme de struguri cu boabe mari, dulci
½ lămâie
zahăr (1 ½ - 2 linguri per borcan)
5 – 6 cuişoare
scorţişoară

Se scot boabele de struguri de pe ciorchini. Merele şi perele se spală, se curăţă şi se taie felii, se stropesc cu zeamă de lămâie, să nu se oxideze.
Se aşază fructele în borcane, se umplu borcanele cu apă, pentru a măsura cantitatea de lichid. Se golesc borcanele de lichid, se pune apa la fiert cu scorţişoara, cuişoarele şi zahărul. După ce a fiert, se lasă la răcorit, se pune călduţ peste fructe. Se închid borcanele şi se pun la sterilizat, în bain-marie, 20 minute. Se răcesc în perne sau în apa în care au fiert.

miercuri, 5 septembrie 2012

Impresii din cămara Arjanei 1. Conservă de fasole verde




Îmi aduc aminte cu plăcere de agitația constructivă,  ca zumzăiala unui stup de albine, ce caracteriza un început de toamnă, cu ani în urmă.Toate prietenele și colegele mele  erau cuprinse de febra pusului de conserve pentru iarnă. Puțină lume avea grădină proprie, dar piața era îmbelșugată și toată lumea venea acasă  cu plasele doldora de ardei, gogoșari, roșii și vinete, castraveți și ce se mai găsea, baza murăturilor, a zacuscăi și a bulionului...iar " pusul pe iarnă " era o necesitate....
După o vreme, cam o lună,  colegii mei se întrebau unii pe alții: "Le-ai pritocit, Ioane ?",  referindu-se la butoiașul  cu murături combinate aflat pe balconul apartamentului de bloc...

Aceste  amintiri mi-au fost sugerate de scrisoarea Arjanei. Ea îmi relata ce plănuiește să pună pentru iarnă și îmi trimitea o poză din cămara ei, foarte bine asortată...


"Fiindcă e vremea conservelor, zice Arjana, îți trimit una de fasole verde, pe care am făcut-o zilele trecute. Dacă reușesc să mă aprovizionez, o să mă gândesc apoi la un compot de mere, la o dulceață de struguri cu nuci, la un compot de pere și struguri, la un chutney de mere. Toate aceste rețete m-au inspirat. Vor urma murăturile mele tradiționale, gogoșari cu struguri, zacuscă de ciuperici...”. Ei...ce de bunătăți, mi-am zis. Și m-am hotărât să inițiem o mică serie, în care Arjana să vă prezinte unele
din proviziile ei !


Iată prima rețetă:



Cantitățile necesare pentru 9 borcane a 800 de ml:


5 kg de fasole verde din soiul verde sau galben

10 ardei

1-2 kg de roșii decojite

Patrunjel verde

4-5 cepe

Sare

Piper

200 ml de ulei



Se curăță, se spală și se rupe în bucăți fasolea, se fierbe 2-3 minute în apă clocotită, apoi se scurge. Ardeii și ceapa se curață și se mărunțesc. Roșiile, de asemenea. Într-o cratiță de dimensiuni potrivite se pune uleiul, iar apoi, stratificat, legumele. Adăugăm sare și piper după gust. Cratița se introduce în cuptor și se lasă la foc potrivit cam două ore. Când considerăm că e aproape gata, adăugăm și pătrunjelul verde tocat. Umplem cu grijă borcanele cu această compoziție și le lăsăm, la cald,"în perne", până a doua zi.
Această fasole verde, dreasă cu usturoi sau nu, rece sau caldă, e o variație în meniurile de iarnă. Pregătirea ei nu necesită nici un efort: Se scoate din borcan și e gata de consumat. Vă doresc succes.