Mă pregătesc, de o vreme, să abordez acest desert nepretențios, care poate fi, la o adică, cel de al doilea fel, la un prânz compus dintr-o supă consistentă, într-o zi fără carne, întrucât aportul lui caloric este considerabil. Asociez minciunelele altor aluaturi prăjite, de exemplu, cuburilor de griș, presărate cu zahăr și scorțișoară, de mult uitatelor păturele, acel aluat de tăiței, ce se unge cu ulei, se rulează, se nivelează ca o placintă și se prăjește tot în ulei...Când mă gândesc la aceste preparate, îmi vine invariabil în minte casa unde am locuit la Timişoara, pe strada Victor Babeş, terasa din spatele
băii și bucătăriei improvizate, scara de lemn ce ducea în curte – aceasta era ieșirea din spate a casei. De pe această terasă, se vedea, peste curtea unei scoli, blocul unde vieţuiau mătușa Ani, soțul ei și
Arjana. Am locuit în casa de pe strada Victor Babeş din zorii copilăriei până la 11 ani, până la terminarea clasei a V-a. Un edificiu cu o glorie apusă, și sigur nu cel mai comod...dar de care am fost mult mai legată decât de toate celelate locuințe în care am mai trăit în Timișoara. Și de fiecare dată când revizitez oraşul, trec, măcar o dată, pe strada Victor Babeş, pe lângă casa cu numărul 24. Are o
fațadă aparte, cu un brâu de piatra. M-am și gândit, de multe ori, că, dacă, așa, prin absurd, aș câștiga la Lotto, deși nu joc, aș cumpăra casa aceea şi i-aş redărui imaginea pe care trebuie să o fi avut, înainte de război... În vremea copilăriei mele, mama era studentă și ne vizitau acolo, uneori, colegele ei, acum doamne trecute de prima tinereţe, care, de curând, au întâlnit la 50 de ani de la terminarea facultăţii. În acea locuință ne-a vizitat si Marieta Sadova, marea doamnă a teatrului românesc, care a poposit la Timișoara și a montat un spectacol de referință la Teatrul Naţional, "A 12-a noapte " a lui Shakespeare. Acolo ne jucam eu şi Arjana şi, în joacă, am răsturnat vitrina cu porțelanurile familiei...Un val de amintiri...provocat de o rețetă...
Poate chiar de aceea caut și gătesc aceste rețete, pentru a avea un motiv de reverie.
Astăzi, deci, Minciuni sau Minciunele! Am recitit rețeta în Sanda Marin.